prietenii legate pe viata
Obisnuiam sa ne strigam si sa ne fluieram unii pe altii cand ieseam afara. Incepeam ziua intotdeauna in spatele blocului si pana seara ajungeam sa cutreieram tot cartierul ..petreceam toata ziua impreuna, ne jucam, ne certam, ne bateam, ne impacam apoi iar ne jucam si tot asa.
Tin minte, ca am ajuns sa ne urcam pe acoperisul scolii generale si chiar sa escaladam gradinita de langa parc, iar vara, mergeam la furat de cirese cu cei mari, era o onoare
)…si intotdeauna de ‘ziua mamei’ distrugeam gradinile cu flori din jurul blocului. Iar cand faceam galagie ne ‘urechea’ mereu vecinul de la 1…si nu scapau decat cei care stateau la parter.. 
Asa s-au legat primele prietenii, in copilarie, si in ciuda faptului ca timpul a trecut, si nu toti am urmat acelasi drum..unii dintre noi am reusit sa ramanem prieteni foarte buni.Alte prietenii s-au legat mai tarziu, persoane pe care le-ai intalnit in drumul tau si care ti-au devenit dragi instantaneu… persoane pe care le iubesti din tot sufletul pentru ca iti fac viata mai frumoasa.
Si cum ar fi viata sa nu ai cu cine te bucura de toate lucrurile bune care ti-se intampla? Sa nu aibe cine te consola cand nu reusesti ?..Sa nu ai pe cine imbratisa cand ti-e greu? Sa nu ai pe nimeni care sa te ambitioneze.. care sa te asculte ..care sa-ti dea incredere…cu care sa te distrezi, sa petreci..???
Prietenii sunt sursa de energie…sunt caldura din sufletul tau ..sunt culoare si bucurie..sunt mana intinsa la greu..sunt persoanele de care vorbesti cu drag ..si persoanele dragi care-ti vorbesc
sunt personele memorate hazliu in telefonul tau ..sunt cei cu care te-ai intalnit in drumul tau.Imi iubesc toti prietenii..si le doresc numai bine, sa ne ajute Dumnezeu sa auzim unii de altii doar de bine
Un om fara prieteni..e din pacate un om trist.
Personajele din poze …sunt prietenii mei dragi pe care ii iubesc din tot sufletul.
Lipsesc cativa ..dar promit sa fac urgent rost de pozele lor
se lasa doar tacere..
asteptarea asta parca ma apasa din ce in ce mai tare, ma epuizeaza din ce in ce mai mult..imi vine sa plang ..dar nu vreau sa plang ..ma tin tare ..incerc sa gandesc pozitiv.
M-a cuprins o stare de amorteala..desii in interior ma agit si ma doare..ma doare din ce in ce mai tare..incerc sa ma gandesc la lucruri frumoase ..ma gandesc la fluturi ..fluturii sunt colorati, liberi si zboara..doar la atat pot sa ma gandesc!?…
E destul zgomot in jurul meu ..dar nu-l aud mereu. Desii refuz sa ma gandesc, tot ma cufund in gandurile mele ..si fara sa-mi dau seama, zgomotul se indeparteaza usor si in jurul meu se lasa doar tacere…unde raman doar eu si gandurile mele.
Imi imaginez ce imi doresc si ce as putea avea..ce frumos…si din nou gandul ca e posibil sa nu se intample asta ma doboara…o lacrima s-a incapatanat sa iasa, s-a scurs si dupa ea o alta …’ hei ..gandeste pozitiv ..ai uitat?’ Imi impun sa ies din starea asta si incep sa ma gandesc la toate tampenile care ar putea sa-mi distraga atentia …soare…mare….o imbratisare..o mangaiere…si in sfarsit o amintire placuta….eram undeva la bunici, cand duceam vaca la pascut, treceam de fiecare data pe acelasi drum .. si niciodata nu am realizat pana acum, cat de frumos era acel drum. De’a lungul drumului, de o parte si de alta se intindeau cei mai inalti plopi pe care i-am vazut vreodata, si intotdeauna cand treceam pe langa ei ii priveam si ii ascultam mirata, acel zgomot facut de fosnetul frunzelor ….pe mine ma fermeca de fiecare data. Nu exista data sa nu ma intind la baza unui plop si ma uit mirata in sus..cat de clara imi e imaginea si acum..un cer atat de albastru si niste norii atat de albi, iar plopul parea o scara lunga care te aducea mai aproape de cer..si suntetul ala ..doamne cat de frumos…nu aveam nicio grija ..nici macar un singur gand rau..nimic nu ar fi putut sa-mi strice starea si linistea ce o aveam.
S-au oprit..ce bine …obrazul inca e umed ..dar se usuca..simt asta.
Prinde-ma de mana si trage-ma cat mai sus..scoate-ma din teama care m-a cuprins ..intotdeauna ai fost si vei ramane sprijinul meu ..singura mea alinare … tu ma cunosti cel mai bine, imi stii pana si cel mai intunecat si ascuns secret.. si nu ma urasti pentru cine sunt . Te rog ajuta-ma sa trec si de asta
Povesti de dragoste…(lacrimogene)
Am vizionat zilele trecute un film dragut “ask the dust” care mi-a captat atentia imediat, recunosc ca e posibil ca si actorii care jucau in rolurile principale sa ma fi facut sa ma tolanesc si mai confortabil in pat. Pe scurt..o poveste de dragoste intre 2 tineri (Colin Farrell si Salma Hayek), el un scriitor anonim “wanna be” , sarac dar cu potential (si al naibii de frumos), ea o ospatarita mexicana care nu stie sa citeasca, dar cu o personalitate puternica si plina de speranta.
Cum era si normal..drumurile lor se intersecteaza si practic incepe povestea, din momentul in care se cunosc incep sa se umileasca si sa se jigneasca unul pe altul de cate ori au ocazia, insa in ciuda aparentelor exista totusi o atractie fizica care ii face pe acestia pana la urma sa se iubeasca ..frumos..deci se iubesc…totul super ok ..pasarelele cantau..soarele stralucea ..”nisipul era purtat de vant ” pana cand…surpriza…ea moare..pai fratilor gata …a murit Ea…si atunci am inebunit eu …am plans …si am plans…si am plans…pana s-au epuizat resursele…mi-am revenit…apoi iar am plans…de ce a trebuit sa moara Ea ????? de ce n-a murit catelul ..???
In fine…alt film “Twillight”, alta poveste de dragoste…El vampir (super tare!!)…Ea un om normal (varza!!) …se vad ..se plac ..se indragostesc …incepe povestea…foarte frumoasa povestea…s-a terminat povestea (bang!!) de fapt povestea abia incepea…dar acesta fu doar partea I…
Pai cine a mai avut fratilor liniste…cauta pe google …cine e el ..cine e ea …ce parti mai sunt …cand apar …cand??? fuck! abia in vara apare partea a II a..(film)..nervi la maxim…pai pana in vara imbatranesc prematur, dar o raza de speranta (mii de multumiri colegei mele adina care mi-a salvat viata chiar inainte de a ma sinucide) mi-a oferit cartile ..partea a II a si a III a si a IV a (sa-i dea Dumnezeu sanatate)…am citi prima carte …nu ..de fapt am mancat prima carte intr-o zi da …intr-o zi…pai asa disperata eram sa stiu ce si cum ..ca nu s-a mai inteles nimeni cu mine…a doua carte..recunosc ..3 zile …si urmeaza sa o incep pe a 4 a pe care nu o am in limba romana…dar am varianta in engleza…e aici s-ar putea sa am o problema…si o sa dureze clar mai mult..sper totusi in maxim 1 saptamana sa termin aceasta poveste de dragoste care mi-a schimbat viata …da, mi-a scimbat viata…acum dorm cu geamurile deschise ..poate poate ma viziteaza si pe mine vre-un vampir! Am ras …am plans…am ras…am plans..frumoas poveste, ocupa locul I in top la mine…urmata de ”Legends of the fall” cu Brad Pitt.
Ma gandeam daca mai sunt si alte persoane sensibile asa ca “mua” care plang la filmele de dragoste.. si care a fost povestea cea mai lacrimogena care v-a impresionat pana la “lacramioare”?
Vise spulberate??!
Imi aduc foarte usor aminte de perioada in care eram copil, de vremurile acelea in care jucariile, dulciurile si iesitul afara erau cele mai importante lucruri pentru mine…si nu stiu de ce, dar pot sa pun pariu ca in aceea perioada, nici voi nu prea aveati alte prioritati …dar la ce altceva ne-am fi putut gandi.. eram doar niste copii. La varsta aceea frageda cand inca mai ascultam povesti fascinante si basme cu zane si printi, ..balauri …pitici ..baba cloanta..si lista merge mai departe … La joaca din spatele blocului, pentru ca era singurul loc din care mama ma putea urmari, fara sa isi mai faca tot felul de griji, loc in care de altfel se mai strangeau si prichindeii din blocul vecin. Am avut cu adevarat o copilarie frumoasa , de care imi voi aduce tot timpul aminte cu cel mai mare cu drag. Aceea a fost si perioada in care am inceput sa visez pentru prima oara cu ochii deschisi.. primele mele vise….vise legate de ceea ce imi doream sa ajung si sa fac cand aveam sa cresc mare…vise de copil…. Va mai aduceti aminte de acele vise ? cand lumea era toata a noastra si credeam cu atata putere in tot ce ne doream. Cred ca aveam cu totii tot felul de vise care mai de care mai ciudate.. pana la cele mai frumoase…, imi aduc aminte cum prietena mea cea mai buna de atunci imi repeta la nesfarsit cum ca’ atunci cand va fi mare …o sa se casatoreasca cu Boby din Dallas…si binenteles ea va semana exact cu Pamela ( a crescut mare si s-a casatorit ..dar nu cu Boby..si nu arata nici pe departe cu Pamela)… sora mea visa si ea sa ajunga o mare creatoare de moda ( a crescut mare..insa…nu e nici pe aproape vreo creatoare de moda cunoscuta…si doar un ajutor de contabil la o firma de rahat …)..vecinul meu al carui nume nu pot sa-l divulg isi dorea cu disperare sa ajunga politist ( a crescut si el mare…dar nu vreti sa stiti ce intorsatura au luat lucrurile si cu ce se ocupa el acum)..o alta prietena isi dorea sa ajunga asistenta…ne teroriza sa ne jucam mereu “de’a spitalul” ( a crescut mare..si acum lucreaza intr-un bar deocheat din italia)…eu am visat la mai multe recunosc… si binenteles primul vis…era sa cresc mare…sa ajung ca “oamenii mari”…..ca apoi sa ajung o mare pictorita si din cauza asta mi se parea normal sa exersez pe toti peretii din casa, sau doctorita, pentru ca imi placea la nebunie sa imi “operez” toate papusile pe care le aveam, sau cantareata, sau magician, am imprumutat chiar si visul surorii mele, acela de a deveni o creatoare de moda, dar mai putin cunoscuta, altfel riscam sa mi-o fur…(si am ajuns si eu mare…si surpriza …niciun vis indeplinit, sunt doar o simpla secretara ..) Ce s-a intamplat oare cu visele noastre , cand au inceput sa isi piarda din culoare ..si oare cand s-au stins definitiv …???
